Economie oo2
Obs: Raritatea este indicată de combinaţiile intangibile, din afara FPP
Alegerea este indicată de nevoia de a opta pentru o combinaţie între multiplele alternative posibile amplasate de-a lungul FPP
Cu alte cuvinte activitatea economică reprezintă ceea ce fac unităţile economice pentru a susţine oferta de bunuri şi utilităţi economice în vederea satisfacerii nevoilor.
(definitie) 2. Nevoile reprezintă ansamblul preferinţelor, aşteptărilor, dorinţelor oamenilor fără satisfacerea cărora aceştia nu ar putea exista ca oameni. Ele sunt resimţite ca lipsuri şi se satisfac prin consumul de bunuri şi servicii.
Alegerea şi folosirea alternativă a resurselor rare se face prin activitatea economică.
(definitie) Activitatea economică reflectă comportamentele şi deciziilor oamenilor cu privire la atragerea şi utilizarea resurselor economice rare în vederea satisfacerii nevoilor.
Exemplu: pregătirea sportivilor, care face obiectul activităţii sportive, implică costuri cu echipamentul, cu sălile şi terenurile de antrenamente etc.
2. Putem considera că politica economică este acelaşi lucru cu economia politică ?
1. construirea unui tabel al posibilităţilor de producţie în condiţiile utilizării eficiente a resurselor disponibile
2. construirea FPP pe baza tuturor posibilităţilor de producţie (figura 1.2)
NU CONFUNDA! Nevoile (trebuinţe sau cerinţe) cu Cererea. Aceasta din urmă reprezintă exprimarea pe piaţă a trebuinţelor. O multitudine de trebuinţe se satisfac în afara pieţei prin producerea bunurilor şi serviciilor de către consumatorul însuşi (autoconsum) deci nu prin cerere.
3. În activitatea economică un rol esenţial îl au resursele economice. Resursele reprezintă ansamblul elementelor folosite la producerea bunurilor economice în vederea satisfacerii nevoilor.
Omul a simţit, deci, nevoia cuantificării eforturilor lui, a raportării cheltuielilor la rezultate, a avut nevoie să hotărască, "cât", "cum" şi "ce" să facă adică, să ia decizii. De aceea el a avut nevoie de idei, teorii corecte, veridice asupra vieţii economice. Aşa a apărut ştiinţa economică.
4. Ştiinţa economică reprezintă ansamblul noţiunilor şi ideilor, teoriilor şi doctrinelor care studiază comportamentul uman în activitatea de alocare a resurselor limitate în scopul satisfacerii nevoilor nelimitate.
Figura 1.3 Deplasarea curbei posibilitatilor de productie
Este posibil productia maxima dintr-un bun sa nu sufere modificari daca se produce o schimbare de genul imbunatatirii tehnologiei de productie care priveste celalalt bun (figura 1.4 si 1.5)
Costul de oportunitate COSTUL DE OPORTUNITATE (al şansei sacrificate, de opţiune, al alegerii) constă în preţuirea, aprecierea (în expresie fizică şi/sau monetară) acordată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se face o alegere, când se adoptă o decizie de a produce, a cumpăra, a întreprinde o anumită acţiune dintr-o plajă posibilă. El măsoară "câştigul obţinut" prin "pierderea" celei mai bune dintre variantele sacrificate.
Ex: Un agent economic consumator are un venit disponibil de 2000 u.m. şi doreşte să achiziţioneze două bunur, X si Y. Preturile celor bunuri,Px si Py, sunt 1000 u.m. si, respectiv, 2000 u.m. Să se calculeze Copx.
. Asta înseamnă folosirea alternativă a resurselor.
Exemplu: omul foloseşte aceeaşi resursă, petrolul, şi pentru iluminat (acolo unde oamenii nu au curent electric), dar şi ca materie primă, în industria chimică modernă pentru fire şi fibre sintetice, mase plastice, ori drept combustibil pentru maşini folosit sub formă de benzină.
NU CONFUNDA! Obiectul activităţii economice (care este raportul resurse - nevoi) cu Obiectivul activităţii economice (care reprezintă maximizarea efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse - adică eficienţă).
Experienţa transformării naturii în procesul activităţii economice a pus în faţa omului nevoia unor evaluări corecte, a stabilirii unor interdependenţe între fenomenele economice, precum şi nevoia previzionării evoluţiei lor în timp sub incidenţa unor factori sau a altora.
E (galben) constituie o variantă de producţie posbilă şi ineficientă, deoarece resursele disponibile nu sunt utilizate integral
F (rosu) reprezinta o variantă de producţie imposibilă, deoarece excede resursele disponibile.
Costul de oportunitate al producerii unui bun este dat de valoarea pierdută ca urmare a renunţării la producerea unei părţi din celălalt bun
FPP este descrisă de funcţia Y=f(x), iar panta acesteia este dată de costul de oportunitate. FPP arată care este numărul maxim de bunuri X care poate fi produs corespunzător fiecărei unităţi de bun Y la care se renunţă. FPP este o curbă concavă, datorită specializării resurselor ce nu pot fi complet adaptate pentru utilizări alternative. Unele resurse sunt mai adaptate unei destinaţii decât altele.
Aceasta poate fi conturată şi evidenţiată prin răspunsurile oferite întrebărilor vitale cu care se confruntă orice agent economic: ce să producă? cât să producă? cum să producă? pentru cine să producă?
Frontiera (curba) posibilitatilor de productie FRONTIERA POSIBILITĂŢILOR DE PRODUCŢIE (FPP) pune în evidenţă, diferitele alternative posibile de producţie a două bunuri economice care pot fi obţinute prin utilizarea deplină şi eficientă a resurselor economice disponibile.
El a fost mai întâi consumator şi apoi producător.
Fără producţie, acoperirea nevoilor de consum ale omului ar fi astăzi de neînţeles, pus în faţa cerinţei de a-şi procura singur cele necesare traiului, şi asta cu un efort cât mai mic, omul a trebuit să aleagă, să opteze pentru o folosire a resurselor care să-i dea un grad tot mai mare de satisfacţie şi în acelaşi timp să folosească aceeaşi resursă pentru satisfacerea unor nevoi diverse.
In termeni generali, costul de oprtunitate (Cop) reprezinta cantitatea maximă dintr-un bun la care se renunţă (Qy) pentru obţinerea cantităţii maxime din celălalt bun (Qx). Cop= Qy/Qx sau Cop= Px/Py
In termeni marginali, costul de oportunitate reprezinta cantitatea suplimentară din bunul y la care se renunţă pentru a obţine o unitate în plus din bunul x. Cop= y/x
Construirea frrontierei posibilitatilor de productie se bazeaza pe urmatoarele ipoteze: 1. economia funcţionează în condiţii de eficienţă (full employment şi full production) 2. resursele sunt fixate atat cantitativ cât şi calitativ 3. tehnologiile sunt fixe 4. se produc doar două categorii de bunuri, x si y 5. unele resurse sunt mai eficiente in productia anumitor bunuri si mai putin eficiente in productia altora.
Ipotezele demonstrează că input-urile limitate conduc la obţinerea unor output-uri limitate, astfel incat trebuie ales între mai multe alternative posibile. Etape:
Exemplu: nevoile englezului sunt mai mari decât ale somalezului deoarece Anglia este mai dezvoltată decât Somalia.
Nevoile au şi o determinare subiectivă deoarece ele decurg din dorinţele, aspiraţiile fiecărui individ. Deşi trăim toţi în epoca tranzistoarelor, a televiziunii, a calculatoarelor etc, nu toţi resimţim acut nevoia de a le poseda sau folosi. Pe măsură ce societatea evoluează sistemul nevoilor devine mai complex.
Omul are o multitudine de nevoi, care se constituie într-un sistem dinamic şi nelimitat. Astfel, el are: nevoi individuale - biologico - materiale, dar şi nevoi sociale, are nevoi elementare dar şi nevoi superioare, elevate.
Nevoile sunt condiţionate obiectiv (de gradul de dezvoltare a societăţii; de ceea ce aceasta îi pune la dispoziţie individului). Caracterul obiectiv al nevoilor rezidă din faptul că ele sunt resimţite de oameni ca venind din afara lor, din circumstanţe exterioare lor, din condiţiile de existenţă.
4. Este corectă aserţiunea "animalele muncesc"?
Nu, deoarece munca este o activitate conştientă, specific umană, prin care societatea transformă natura, creându-şi mijloacele necesare pentru aceasta şi anticipând rezultatele. Animalele preiau efortul fizic al omului, dar sub îndrumarea acestuia
Panta FPP este negativă, deoarece a produce mai mult dintr-un bun este posibil doar dacă se produce mai puţin din celelalt. In acelasi timp, panta FPP este crescătoare deoarece pentru a creşte producţia dintr-un bun trebuie să renunţăm din ce în ce mai mult din celălalt bun. Pe termen lung, ipotezele abordării statice sunt modificate astfel că vor avea loc deplasări ale FPP spre dreapta sau stânga. Deplasarea FPP spre dreapta permite producerea unor cantităţi mai mari de bunuri x şi y, inclusiv a acelor combinaţii imposibile, ca urmare a unor factori precum:
Pe termen lung, ipotezele abordării statice sunt modificate astfel că vor avea loc deplasări ale FPP spre dreapta sau stânga. Deplasarea FPP spre dreapta permite producerea unor cantităţi mai mari de bunuri x şi y, inclusiv a acelor combinaţii imposibile, ca urmare a unor factori precum:
Economia politică este o ştiinţă, deci, un ansamblu de idei, teorii, doctrine privind activitatea economică.
Politica economică este o acţiune conştientă a puterii publice prin care se stabilesc obiectivele economice şi sociale ale statului pe o anumită perioadă de timp.
Analiza în termenii costului de oportunitate se realizează atât de către consumator cât şi de către producător şi este determinata de raritatea bunurilor economice şi a factorilor de productie.
Preocuparea dintotdeauna a oamenilor de a alege resursele pentru satisfacerea cât mai bună a nevoilor constituie problema generală a economiei.
Cea mai importantă este activitatea economică. Ea determină existenţa dar şi dezvoltarea societăţii.
Prin activitatea economică omul transformă natura, intervine activ în mediul natural dar, totodată, creează un mediu nou, socio-uman, în afara căruia el nu mai poate exista.
Dar acest lucru nu înseamnă că omul cu nevoile lui de consum, reprezintă o existenţă derivată şi că producţia este prioritară, că ea există în sine.
Producţia este subordonată consumului; omul a început să producă din nevoia de a-şi acoperi nevoile, deci de a consuma.
NU CONFUNDA! Bunurile cu Resursele. Un bun economic reprezintă un produs al unei activităţi economice, un rezultat, în vreme ce resursele reprezintă suportul acelei activităţi. Ele reprezintă "intrări" în procesul de producţie.
Resursele pot fi clasificate astfel: I. resurse primare care cuprind: a) resursele umane ( limitate la populaţia activă a societăţii); b) resursele naturale ( care cuprind: aerul, pământul cu reţeaua hidrografică, bogăţiile solului şi subsolului ca zăcăminte de minereuri, cărbuni, ţiţei, gaz metan precum şi terenuri cultivate, păduri, etc)
Nu, deoarece economia politică este ştiinţa.
Termenul a fost introdus de Antoine de Monchrestien, în 1615, în lucrarea "Tratat de economie politică dedicat regelui şi reginei".
Deci, omul are atât o deterrminare biologico-naturală (ca specie) dar şi una socio-umană, ca membru al societăţii.
Transformând natura prin acest gen de activitate el acţionează de fapt asupra resurselor din care obţine bunurile necesare existenţei lui.
NU CONFUNDA! Ştiinţa economică definită mai sus cu Economia care reprezintă ansamblul activităţilor economice private în interdependenţa lor şi care se desfăşoară într-un cadru naţional statal.
Întrebări frecvente pe această temă
(1.) Ca fiinţă bio-psiho-socio-culturală, omul îşi construieşte propria viaţă şi îşi formează personalitatea în cadrul activităţii umane.
Aceasta cuprinde mai multe forme: politică, economică, artistică, morală, sportivă etc.
II. resurse derivate - reprezintă resursele produse şi acumulate în timp şi folosite ulterior în activitatea economică. Ele se formează pe baza resurselor primare şi constituie acea parte a capitalului în sens larg incluzând: maşini, unelte dar şi resurse informaţionale, baze de date, bănci de date gestionate cu calculatorul, brevete, colecţii documentare etc. precum şi informaţiile deţinute de subiecţii umani.
Acoperirea nevoilor nelimitate cu resurse limitate pune acut problema raţionalităţii în gestionarea acestora. Asta înseamnă că societatea trebuie să optimizeze raportul eforturi (cheltuieli) - efecte (rezultate) ceea ce înseamnă eficienţă. Eficienţa reprezintă obiectivul activităţii economice.
1. Activităţile: politică, culturală, sportive etc, sunt activităţi economice?
Activităţile enunţate se deosebesc de activitatea economică. Ele au un specific al lor, altul decât cel economic, dar orice activitate neeconomică are un aspect economic atunci când realizarea acelei activităţi antrenează direct sau indirect mijloace materiale.
A şi B (negru) reprezinta variante de producţie ce arată folosirea integrală a resurselor disponibile pentru producerea doar a bunului X sau doar a bunului Y.
C şi D (verde) corespund unor variante de producţie ce arată folosirea integrală a resurselor disponibile pentru producerea maximului dintr-un bun, data fiind cantitatea celuilalt bun, cu maxim de eficienţă. In aceste conditii creşterea cantităţii produsă dintr-un bun implică reducerea cantităţii produsă din celălalt bun.
Totodată el creează mijloacele necesare realizării acestui scop, adică uneltele.
Cu ajutorul maşini1or şi uneltelor din ce în ce mai sofisticate omul a reuşit să transfere asupra maşinii mai întâi efortul fizic, prin mecanizare, apoi prin automatizare şi mai târziu, efortul intelectual prin cibernetizare şi informatizare.
3. Mai este valabilă sintagma "resursele sunt limitate"?
Da. Este adevărat că societatea a creat resurse noi. Cu ajutorul ştiinţei şi tehnicii s-au realizat: mase plastice, fire şi fibre sintetice, îngrăşăminte chimice, maşini sofisticate, linii automatizate de producţie, dar acestea sunt insuficiente în raport cu nevoile care cresc şi se diversifică în continuu o dată cu dezvoltarea societăţii
Figura 1.4 Posibilităţi de crestere a producţiei bunului y Figura 1.3 Posibilităţi de crestere a producţiei bunului y
Deplasarea FPP spre stânga este generată de diminuarea posibilităţilor de producţie (ex: dezastre naturale care distrug o parte din resursele existente).
- creşterea ofertei de resurse - folosirea mai eficientă a resurselor existente - progresul tehnologic
Deplasarea spre dreapta a curbei posibilitatilor de productie conduce la creştere economică (figura 1.3).