Semiologie-colocviu-Q si a

Ce cuprinde o fişă de observaţie?

datele de identificare ale persoanei şi vârsta sexul profesiunea şi condiţiile de muncă antecedentele heredocolaterale antecedentele personale istoricul afecţiunii prezente

În ce constă simptomatologia ortopedico-traumatică?

durere, care poate avea originea în oricare dintre elementele anatomice constitutive articulare şi periarticulare: os, periost, sinovială, capsulă, ligamente, tendon, burse, muşchi, ţesut celular subcutanat, piele; căldură locală; creşterea sensibilităţii; sindrom dureros, acut, brutal, localizat adesea la nivelul unei articulaţii, care antrenează o impotenţă funcţională; anemie, urmărirea neutrofilelor segmentate, deoarece în fracturi, pierderea de sânge este importantă; tumefierea articulară este expresia procesului inflamator local al artritei posttraumatice, articulaţia fiind caldă, mărită de volum, uneori cu culoarea tegumentelor modificată (color-rubor-tumor). Hidrartroza (uneori hemartroza) este deseori o prezenţă clinică în aceste artrite, persistenţă sau caracter recidivant, întâlnită şi după multe săptămâni de la traumatism; redoarea articulară variabilă ca intensitate, dar de cele mai multe ori foarte strânsă în sechela leziunii articulare, reprezintă cauza principală a impotenţei funcţionale. Este determinată de organizarea fibroasă a colagenului prin polimerizarea fibrelor acestuia, proces ce fixează planurile de alunecare articulareşi periarticulare (capsula-ligamente, ligamente-septuri musculare sau periost, tendon-os, intermuscular, etc.); laxitatea articulară - leziunile articulare traumatice, în special subluxaţiiile, luxaţiile şi uneori entorsele determină elongări sau rupturi ale capsule şi ligamentelor articulare, ceea ce va determina ca sechelă o laxitate articulară; atrofia musculară apare prin deenervarea muşchiului sau prin imobilizarea lui determinată de aparat gipsat, anchiloză articulară, durere intensă, (Manole, L.).

În ce constă evaluarea clinico-funcţională în caz de afecţiuni ortopedico-traumatice?

inspecţia regiunii se verifică prezenţa sau absenţa tumefacţiilor, a hipotrofiei musculare şi a deformaţiilor articulare; palparea evidenţiază modificările temperaturii locale, consistenţa unor tumefacţii (moale, dură, renitentă) precum şi unele modificări ale sensibilităţii, se depistează cu delicateţe punctele dureroase, apăsând cu pulpa indexului sau a policelui în anumite zone de elecţie; măsurători cu ajutorul unei benzi metrice, se vor pune în evidenţă date comparative cu cele de la membrul sănătos. Astfel se va măsura perimetrul segmentelor afectate pentru determinarea gradului de atrofie musculară, şi pentru determinarea gradului de tumefacţ

Astmul bronsic?

Astmul bronșic- Este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene, in care sunt implicate multe celule, inclusiv mastocite și eozinofile. factori declansatori Alergenii (aer cald, polenul, praful alimentatia) Infecțiile Izocianații Sărurile de platină Efortul fizic Exploziile de râs Plânsul Ozonul Factori profesionali De mediu Sau alergeni Psihici: stresul emotional Semne clinice Dispnee Wheezing Tusea Expectorația Faces expresiv cianozat Simptome Wheezing,apasare-constrictie a pieptului, senzatie de respiratie dificila, tuse etc.. cu aparația bruscă și remitere spontană sau mai ales după bronhodilatatoare. Semne functionale Scăderea capacitatii de adaptare a organismului la efort. Limitare a desfasurarii activitatilor cotidiene Irascibilitate atat fizica cat si psiho-emotionala comportamentala

1. Semnele clinice ale bronşitei cronice versus bronşitei acute?

Bronsita acuta -cauza comuna de declansare este o raceala/infectie respiratorie -nu produce manifestari neplacute pe termen lung,ci pe termen de maxim 10 zile,desi tusea poate persista cateva saptamani Bronsita cronica -este o afectiune mai dificila de gestionat decat bronsita cronica,fiind recurenta sau poate avea manifestari permanente -Este vorba despre o iritare sau o inflamare constanta a membranei interne ce imbraca tuburile bronhiale. -De regula, in cazurile tipice de bronsita cronica, tusea, care este una dintre manifestarile acesteia, poate dura pana la trei luni, cu cel putin doua astfel de episoade prezente in decursul a doi ani consecutivi

Bronsita cronica?

Bronsita cronica are ca substrat anatomo-patologic o inflamatie cronica nespecifica a peretelui bronsic si alterarea structurii mucosecretante. Factori declansatori Expunerea la factori toxici sau praf. Infecția Alergia Varsta Sezonul rece Semne clinice Tuse si/sau expectoratie intermitenta sau permanenta, semn de emfizem, cu cinoza central, dispnee de tip expirator. Simptome tuse, Contractie a pieptului, Senzatie de respiratie dificila. Cefalee Febra frisoane Semne functionale lipsa de energie, oboseala, scaderea, scaderea capacitatii de rezistenta la efort si la activitatile zilnice

Prezentaţi semnele clinice ale pneumotoraxului?

Dispnee brusc instalată plus dureri toracice In zona toracelui se prezinta miscari respiratorii ingreunate ,iar zgomotele respiratoriilor sunt mai atenuate, iar la percuţie se înregistrează hipersonoritate În cazul pneumotoraxului sub tensiune, se înregistrează o dispnee progresivă, iar centrul pieptului este deplasat de partea opusă plămânului afectat.

Precizaţi manifestările clinice ale edemului pulmonar?

Edemul pulmonar reprezintă un sindrom acut caracterizat de inundarea cu lichid a alveolelor pulmonare. Creşterea marcată a presiunii capilare pulmonare şi creşterea permeabilităţii membranei capilaro-alveolare pulmonare pot surveni şi în alte circumstanţe etiologice decât bolile primitive cardiace, determinând edem pulmonar acut noncardiogen. respiraţie dificilă în poziţia culcat; secreţii aerate pe căile respiratorii; creşte frecvenţa respiratorie până la peste 35 de respiraţii pe minut; creşte frecvenţa cardiacă; extremităţi reci; transpiraţii; stare de agitaţie; coloraţie albăstruie a pielii şi mucoaselor, datorată scăderii cantităţii de oxigen din sângele arterial.

Edemul pulmonar?

Edemul pulmonar- reprezinta un sindrom acut caracterizat de inundarea cu lichid a alveolelor pulmonare. Factori declansatori Expunerea la vapori toxici sau praf, infectia, alergia, varsta, sezonul rece Semne clinice respiratie dificila in pozitia de culcat; secretii aerate pe caile respiratorii; creste FR mai mare de 35 resp./min.; creste FC. Simptome transpiratii, extremități reci, stare de agitatie, culoare albastruie a pielii si mucoaselor datorita scaderii cantitatii de oxigendin sangele arterial Semne functionale Rdeucerea capacitatii de efort, irascibilitate, ameteli.

Emfizemul pulmonar?

Emfizemul pulmonar este o afecţiune difuză caracterizată prin alterarea matricei de elastină a plămânului şi distrugerea pereţilor alveolari. Când boala este avansată, efortul expirator este atât de mare, încât simplul act al respiraţiei poate conduce foarte uşor la epuizare. Factori declansatori Fumatul Mediul toxic profesional (lacuri, vopsele). Contactul cu aer rece, fum și pulberi. Infectie bronsic Semne clinice Respiratie dificila chiar si in repaus. Scurtarea respiratiei. Simptome Dispnee, tuse. Semne functionale Reducerea capacitatii de efort.

Ce este astmul bronşic? Caracteristici

Este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene, în care sunt implicate multe celule de tipul mastocitelor. La indivizii susceptibili, această inflamaţie determină simptome care se însoţesc de o obstrucţie variabilă a fluxului respirator, care este de regula reversibilă. Caracteristici tusea(mai ales dupa efort sau ras intens) senzatia de sufocare (dispnee) senzatia de strangere a pieptului suierat in plamani (wheezing) *acestea apar brusc si se remit brusc Există factori care înrăutăţesc astmul şi factori care doar cauzează o simplă criză bronhospastică, fără să intensifice inflamaţia bronşică. Doar aceştia din urmă intră în accepţiunea clasică de factori declanşatori (triggeri). Astfel, alergenii, infecţiile, izocianaţii, sărurile de platină, produc exacerbare pe când efortul fizic, aerul rece, exploziile de râs sau plâns, ozonul, sunt mult mai benigne, cauzând doar atacuri de astm.

În ce constă examenul neurologic?

Examenul neurologic reprezintă o activitate complexă prin intermediul căreia se pune în evidenţă sau se confirmă o afecţiune neurologică a bolnavului. În acest context, atenţia este orientată asupra următoarelor aspecte: atitudinea - poate oferi posibilitatea stabilirii unui diagnostic. Atitudinile anormale pot fi determinate de unele afecţiuni cum ar fi: paralizii, hipertonii musculare, atrofii musculare, mişcări involuntare, atitudini antalgice (dureri); echilibrul static - rezultă dintr-o activitate coordonată a sistemului nervos central între diferite sisteme şi aparate: sistemul vestibular, sensibilitatea profundă conştientă şi inconştientă, sistemul extrapiramidal, analizatorul vizual; proba Romberg - în cazul leziunilor căilor sensibilităţii profunde conştiente sau leziunilor vestibulare, bolnavul nu poate sta în picioare cu ochii închişi; examenul mersului - mersul este un act complex în efectuarea căruia participă mai mulţi factori: calea piramidală, sistemul extrapiramidal, sistemul vestibular, sensibilitaea profundă conştientă, cerebelul şi căile cerebeloase, precum şi sistemul muscular. Leziunile unuia dintre aceşti factori duc la o tulburare de mers caracteristică; motilitatea voluntară - în examenul unei mişcări active se ţine seama de: amplitudinea, viteza şi forţa musculară. Se cere bolnavului să execute diferite mişcări în diverse articulaţii, iar prin modul în care le execută se poate aprecia nivelul afectării neurologice a bolnavului; tonusul muscular - se află sub acţiunea centrilor superiori. Starea tonusului se modifică în raport cu sediul leziunii; mişcările involuntare - sunt mişcări anormale şi apar independent de voinţa bolnavului. După aspectul lor, ele pot fi clasificate în: convulsii, mişcări coreice, mişcări atetozice, mioclonii, fibrilaţii musculare, crampe, ticuri şi tremurături,

Care este diferenţa între examenul obiectiv şi examenul subiectiv?

Examenul obiectiv este facut de catre un specialist pe cand examenul subiectiv poate fi facut de oricine altcineva examenul obiectiv are o modalitate standard de aplicare si niste pasi pre-definiti(per a contrariu-examenul subiectiv nu are o reglemenare standard)

Precizaţi simptomatologia tromboflebitei?

durere, • zona calda la atingere, • sensibilitate, • umflarea zonei, • roseata. Tromboflebita superficiala, uneori, face ca vena afectata sa devina vizibila, sa fie umflata (sangele se acumuleaza in ea) si rosie.

Precizaţi simptomele visceroptozei?

durerea abdominală: durerea de origine viscerală are o proiecţie la suprafaţa abdomenului legată de sediul anatomic al organului respectiv.

Prin ce se caracterizează poliartrita reumatoidă?

este o boală inflamatorie care afectează articulaţiile mâinilor şi picioarelor, de unde rezultă tumefacţii, dureri şi distrucţie articulară. Este o boală cu evoluţie cronică, variabilă şi heterogenă, frecvent progresivă şi invalidantă, are ca trăsătură caracteristică, pe lângă variate manifestări sistemice, sinovită inflamatorie persistentă, simetrică, la nivelul articulaţiilor periferice, al cărei potenţial distructiv, prin producerea de leziuni cartilaginoase şi eroziuni osoase, conduce la deformări articulare şi conferă individualitate bolii.

Care sunt formele clinice ale periatritei scapulohumerale?

este un sindrom clinic, caracterizat prin durere, redoare şi impotenţă funcţională a umărului. Forme clinice umărul dureros simplu, umărul dureros acut (hiperalgic), umărul mixt, umărul blocat, umărul pseudoparalitic.

În ce constă anamneza?

reprezintă totalitatea datelor pe care medicul le obţine interogând bolnavul cu privire la apariţia şi evoluţia bolii de care suferă, la antecedentele ei

Definiţi termenul de "capacitate funcţională".

reprezintă un ansamblu de teste, practice şi observaţii ce sunt combinate pentru a determina capacitatea funcţională a corpului şi organelor unui individ.

Definiţi noţiunea de semn clinic şi semn funcţional.

semn clinic-caracteristica obiectiva dupa care se poate identifica o anumita afectiune semn functional-caracteristica ce dovedeste forta si/sau capacitatea de utilizare a unei articulatii

Precizaţi cauzele paraliziei de tip radial?

traumatisme directe - sunt cauzele cel mai des întâlnite în paralizia de nerv radial. Traumatismele pot antrena paralizii imediate (se pot produce prin plăgi cu leziuni de nerv (directă sau prin fragment osos - fracturile de humerus, radius sau cubitus), strivire sau elongaţie acută a nervului) sau tardive (sunt progresive şi pot rezulta din înglobarea nervului într-un calus vicios sau într-un ţesut cicatricial sau poate fi urmarea unei elongaţii progresive în cursul unei atitudini vicioase posttraumatice); compresiunea prelungită - acţionează acolo unde nervul este în imediata apropiere a unei suprafeţe osoase, în circumstanţe favorizante cum ar fi scăderea nivelului de vigilenţă musculară (somn, anestezie, comă), consumul excesiv de alcool. Compresiunea prelungită mai este numită şi "paralizia de duminică dimineaţa", "paralizia îndrăgostiţilor", sau "paralizia beţivilor". Compresiunea prelungită poate apărea în cursul actului profesional: şoferi, dirijori de orchestră; paralizii posturale - pot să apară în cazul neuropatiilor recurenţiale familiale. Diagnosticul va fi pus pe baza biopsiei care evidenţiază leziuni de demielinizare. factori iatrogenici - apar datorită aplicării de garou, compresiunii pe marginea mesei de operaţie, injecţii intraarticulare în regiunea posterioară a braţului.

Simptomatologia fracturilor de genunchi?

în toate cazurile de fracturi ale genunchiului se constată o tumefacţie globală a regiunii, cu deformarea ei antero-posterior, în cazul fracturilor unicondiliene, sau cu deplasări ale rotulei, în cazul decolării epifizei distale femurale; echimoza se poate întinde uneori pe distanţe mari, către partea posterioară, în fracturile supracondiliene, în sus pe coapsă, în fracturile juxtaarticulare, pe faţa antero-internă a gambei, în fracturile tuberozităţii anterioare a tibiei, sau poate fi unilaterală, bilaterală, sau în inel, mai accentuată în spaţiul popliteu, în cazul fracturării condililor femurali; durerea poate fi spontană, iar la presiune şi la orice tentativă de mobilizare a genunchiului devine violentă; se accentuează mişcările de lateralitate, care pot fi însoţite şi de cracmente. Acestea pot fi de răsucire sau de "sertar", în funcţie de ligamentele lezate. În cazul fracturilor epifizei tibiale superioare putem întâlni şi deplasări mai mici, asemănătoare cu cele ale unei entorse, sau mai mari, oferind "aspectul de baionetă"cu valgus sau varus; impotenţa funcţională este totală şi orice tentativă de mişcare pasivă sau activă a genunchiului, produce durere; căldura locală este mai ridicată comparativ cu membrul sănătos, iar uneori se poate constata şi o scurtare de câţiva cm. a membrului inferior fracturat.

În ce constă evaluarea durerii?

• căutarea potenţialelor cauze de durere - anumite proceduri sau manevre medicale uzuale (recoltarea de probe biologice, pansarea escarelor, mobilizarea pacientului etc.) pot provoca durere; în aceste cazuri, simpla folosire a unui analgezic înainte de efectuarea manevrei respective poate fi utilă; • observarea comportamentului pacientului - poziţia, mimica, sunetele scoase etc; acestea nu sunt însă întotdeauna reflecţii exacte ale intensităţii durerii; • obţinerea de informaţii de la familie/persoane apropiate pacientului; familiile trebuie încurajate să participe la evaluarea durerii persoanei dragi lor; • folosirea unui tratament empiric şi observarea efectului acestuia pe termen scurt şi lung; • trebuie redusă la minimum folosirea indicilor fiziologici (tensiunea arterială, ritmul cardiac, rata respiratorie) în evaluarea durerii, aceştia nefiind sensibili în diferenţierea durerii de alte posibile cauze de stres.

Coxartroza?

COXARTROZA: patologie reumatismală articulară degenerativă și non-inflamatorie a șoldului, se caracterizeză prin dureri de origine mecanică și o redoare articulară care întreține o jenă funcțională, putând deveni în scurt timp o patologie invalidantă. Factori declansatori -Fumatul -Obezitatea; -Ortostatism prelungit; -Diabet; -Traumatisme majore (fractura de șold); -Procesul de îmbătrânire. Semne clinice Durere de origine mecanică, mai ales la „demaraj", ajungînd cu timpul să persiste noaptea; -Cracmente la mobilizarea articulației; -Scurtarea membrului inferior afectat; -Mers șchiopătat Simptome -Durere persistentă; -Limitarea mișcărilor; -Cracmente. Semne functionale -Limitarea progresivă a mersului; -Scăderea perimetrului de mers; -Imposibilitatea de a face mișcări uzuale (nu poate sta picior peste picior, nu-și poate încheia pantofii, nu poate încrucișa picioarele); -Limitarea mobilității articulare, până la blocarea articulației în poziții vicioase; -Diminuarea amplitudinilor jenează din ce în ce mai mult gesturile vieții cotidiene.

Gonartroza?

GONARTROZA: boală reumatologică care apare în mod frecvent la un pacient dintre 100, cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani cu debut clinic deobicei insidios, menifestat prin dureri ce se accentuează progresiv, ajungând în decurs de ani să devină permanente sau invalidante. Factori declansatori -Obezitate; -Menopauza; -Traumatisme articulare; -Suprasolicitările profesionale; -Antecedente heredocolaterale artrozice; -Boli metabolice; -Varice; -Efort fizic prelungit; Semne clinice Cracmente la mobilizarea transversală și longitudinală a rotulei; -Leziuni cartilaginoase; -Deviație de genu varum și picior plat valg; -Aspect de treflă prin mărirea de volum și deformarea genunchiului, rotula apărând ștearsă, depășită de pernițele adipoase formate deasupra ei și de o parte și de alta a tendonului rotulian; -Atrofia musculaturii cvadricepsului; -Modificări osoase, deteriorarea aparatului de contenție capsuloligamentară; -Depunerea de adipozitate în jurul genunchiului. Simptome Durere în mers; -Mobilitate redusă în mișcările specifice; -Redoare articulară; -Dificultate la urcatul și coborâtul scărilor; -Durere în repaus și scăderea mobilității sub 90%; -Umflarea genunchilor; -Înroșirea pielii; -Senzația de scârțâit în articulație Semne functionale -Limitarea amplitudinii de mișcare; -Instabilitatea articulară mecanică cu dificultate în mers până la cădere; -Durerea apare la începutul mersului, reapare sau se accentuează după un efort prelungit, se liniștește în repaus, înscriindu-se în tiparele generale ale durerii artrozice; -Limitarea desfășurării activităților zilnice curente.

Hipertensiunea arteriala?

Hipertensiunea arterială reprezintă tensiunea mai mare sau egală cu 150 mmHg pentru cea sistolică şi egală sau mai mare de 90 mmHg pentru cea diastolică. TA normală la adult este mai mică de 140 mmHg pentru cea diastolică şi mai mică de 90 mmHg pentru cea diastolică; între 140-160 mmHg şi 90-95 mmHg = TA latentă sau de graniţă. Factori declansatori Factori endogeni: ereditatea; vârsta; sexul; obezitatea; Factori exogeni: stresul psiho-social; aportul crescut de sare şi calorii; tabagismul; consumul de alcool şi cafea, etc.; Patogenie: factorii care intervin în determinarea HTA sunt: forţa de contracţie a miocardului; frecvenţa cardiacă; debitul cardiac; elasticitatea vaselor mari; masa sanguină circulantă; vâscozitatea sângelui; rezistenţa vasculară rezistentă Semne clinice Lesin ; Vedere incetosata ; Piele rece, palida, lipicioasa si umeda ; Respiratie rapida, superficiala ; Simptom Stadiul I sau HTA izolata ,simptome neuro-psihice:cefalee, astenie fizică, ameţeli, insomnie, acufene, fosfene, palpitaţii, fund de ochi (FO) de gradul I Stadiul II este numit si stadiul de hipertrofie, simptome sugestive pentru ischemia cerebrala:ameţeli, cefalee, tulburări senzoriale, pierderi ale conştiinţei. Se pot declanșa accidentele vasculare cerebrale (AVC-urile), semne de insuficienţă ventriculară stângă (IV), durere precordială de tip anginos. Stadiul III ,HTA complicata ,semne de suferinta cardio-vasculara a creierului și rinichilor:insuficienţă cardiacă, cardiopatie ischemică,insuficienta ventriculara stânga, retinopatia hipertensiva ,tromboza hemoragia cerebrala ,scleroza si ateroscleroza arterei renale. Semne functionale Tulburări de echilibru; Vertij; Instabilitate fizică și psihică; Tulburări ale functiei cognitive (atenție, memorie, concentrare); Tulburări ale mersului, stabilității; Oboseala fizică și psihică; Dificultăți în realizarea activităților uzuale/ profesionale; Scăderea capacității de adaptare a organismului la efort;

Hipotensiunea arteriala?

Hipotensiunea arterială este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea valorilor tensionale sub 100 mmHg. pentru tensiunea sistolică și sub 65 mmHg. pentru cea diastolică; Factori declansatori Sarcina, din cauza unei cresteri in ceea ce priveste nevoia de sange, necesar atat pentru femeia gravida, cat si pentru bebelusul care se dezvolta in uterul ei. Hemoragia sau marile cantitati de sange pierdute prin prisma unei leziuni sau rani grave. Probleme ale sistemului circulator, cauzate de atacurile de cord sau de valvele inimii care nu functioneaza adecvat ; Factorul genetic Semne clinice Tensiunea arterială este scăzută; Debitul cardiac este scăzut; Tulburări de oxigenare; Pierdere de sânge; Cianoza; Tulburări de ventilație; Cresterea presiunii în caile aeriene; Cresterea dioxidului de carbon; Simptome Ameteala sau senzație de "cap gol"; Confuzie, in special la varstnici ; • Oboseala; • Stari de vertij; Ameteala; Greata; Piele umeda si rece; Tulburări de vedere:întunecarea vederii la flexia capului, mişcări bruşte ale capului sau ridicarea în ortostatism brusc. Uneori sincope; Semne functionale Dificultați de concentrare,atentie. Depresie; Oboseală, scăderea performanţei la efort; Dificultati de concentrare,atentie. Dificultăți în realizarea activităților uzuale/ profesionale; Scăderea capacității de adaptare a organismului la efort; Tulburari de echilibru/ stabilitate;

Ce presupune evaluarea clinico-funcţională în diagnosticul unei suferinţe reumatismale?

In anamneza bolnavului se identifică o serie de simptome care se întâlnesc cu o mare frecvenţă, cum ar fi durerea, redoarea articulară, tumefierea, astenia musculară şi reducerea capacităţii funcţionale Examinarea completă a aparatului locomotor EVALUAREA MÂINII ŞI A PUMNULUI Prin inspecţia regiunii se verifică prezenţa sau absenţa tumefacţiilor, a hipotrofiei musculare şi a deformaţiilor articulare. EVALUAREA COTULUI Inspecţia regiunii poate pune în evidenţă deformaţii, tumefacţii, noduli subcutanaţi, plăci de psoriazis. EVALUAREA UMĂRULUI La inspecţie, umărul poate furniza date foarte importante. Palparea este manevra de elecţie în oricare dintre structurile articulaţiei umărului, dar şi în structurile din vecinătate. EVALUAREA ŞOLDULUI EVALUAREA GENUNCHIULUI La inspecţia bolnavului în poziţie ortostatică, se poate observa foarte uşor prezenţa unor deviaţii în valg sau var a genunchior EVALUAREA PICIORULUI ŞI A GLEZNEI

Infarctul miocardic?

Infarctul miocardic numit frecvent şi atac de cord,este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porţiuni a cordului, ce determină moartea celulelor miocardice. Cel mai frecvent se produce prin obstrucţia unei artere coronare în urma rupturii unei plăci de aterom, care este un depozit de lipide şi celule albe la nivelul peretelui arterial. Factori declansatori Hipertensiune arterială; Fumatul; Diabetul; Valori crescute ale colesterolului. Factori genetici; Probleme de coagulare a sangelui Semne clinice Tegumente cianotice; Dispnee; Angina. Tensiunea arterială Simptome Durerea retrosternală severă; senzaţie de sufocare. greaţă; palpitaţii sau senzaţia că inima bate repede şi neregulat; senzaţie de amorţeală sau discomfort în mână sau în braţ; Transpirații reci și profunde; Anxietate; Tegumente cianotice; Semne functionale dificultăţi în respiraţie sau imposibilitatea de a respira; capacitatea de efort diminuata sau scazută; dificultati în realizarea activitatilor zilnice/ profesionale; scăderea randamentului fizic;

. Prin ce se caracterizează coxartroza secundară?

Originea coxartrozei se află o luxaţie congenitală de şold sau o subluxaţie. Marea majoritate însă au la origine o displazie coxofemurală simplă, o formă minoră de subluxaţie. Intervenţia chirurgicală cât mai precoce permite şi o recuperare mai bună. În cazurile avansate ne limităm la medicaţia analgezică şi la kinetoterapie. Fracturile de col, luxaţiile traumatice ale şoldului, fracturile cotiloidiene fără deplasare pot de asemenea genera coxartroze secundare: - cu alterarea mecanicii articulare (modificări congenitale, modificări dobândite ale articulaţiei şoldului); - fără alterarea mecanicii articulare (coxite infecţioase, coxite reumatismale, sinovite);

Poliartrita reumatoidala?

POLIARTRITA REUMATOIDĂ: este o boală imflamatorie sistemică cronică cu etiologie necunoscută și patogenie atoimună, o afecțiune a țesutului conjunctiv cu manifestări predominante la nivelul aparatului locomotor, caracterizată prin polisinovită cronică nesupurativă a extremităților, în special a articulațiilor mici, fenomenele inflamatorii fiind frecvent simetrice, persistente, centripete și ducând în timp la deformări și anchiloze. Factori declansatori -Vârstă înaintată; -Vârstă foarte tânără; -Fumatul; -Obezitatea; -Persoanele de sex feminin; -Etiologie necunosctuă; -Patogenie autoimună. Semne clinice Căldură locală; -Deformare osteoarticulară produsă prin distrucții ligamentare, de cartilaj, măriri osoase, subluxații, contracturi musculare; -Tumefiere a structurilor periarticulare (noduli, ganglioni) sau osoase; -Mialgii, slăbiciune musculară; -Febra asociată cu tahicardie; - Hipertermia cutanată; -Devierile articulare; -Deformații articulare; -Impotența funcținală accentuată, anchilozare avansată. Simptome -Astenia; -Adinamia; -Scăderea ponderală; -Paloarea; -Irascibilitatea; -Dureri articulare cu caracter migrator, crampe musculare, mialgii; -Febra asociată cu tahicardie; -Inapetență; -Mialgii și artralgii difuze; -Durerea; -Redoarea; -Tumefacția; -Limitarea funcțională; -Hipertermia cutanată; -Fategabilitatea; -Durere la presiune a întregii articulații sau numai a unor zone articulare. Semne functionale -Limitarea amplitudinii de mișcare; -Instabilitate articulară; -Redoare articulară matinală prelungită; -Scăderea forței musculare; -Limitarea desfășurării activităților zilnice curente.

Enumeraţi testele funcţionale specifice aparatului respirator?

Pneumograma Spirograful sau spirometrul în circuit închis Testele de bronhomotricitate Înregistrarea debitelor ventilatorii instantanee maxime

Pneumotorax?

Pneumotorax- reprezintă situația clinică caracterizată prin prezenta unui gazos (aeric) în cavitatea pleurală Factori declansatori Prezența aerului între cele 2 foițe. Mici bule de aer situate în plămân, in periferia sa, se rup in mod brutal. Plagă profundă in piept/ fractura unei coaste. Un chist umplut cu aer se rupe și continutul aerian se eliberează in spatiul pleural. SEMNE CLINICE Dispnee brusc instalata asociata cu dureri toracice. La nivelul zonei toracice afectate, miscările respiratorii nu sunt la fel de libere. Zgomotele respiratorii sunt mai atenuate la auscultație. Pneumotorax sub tensiune-dispnee progresivă. -centrul pieptului este deplasat de partea opusă plămânului afectat. Simptome junghi toracic, lipsa de aer (dispnee) si tuse seaca. Semne functionale Disconfort,reducerea capacitatii de efort.

Prin ce se caracterizează sindromul inflamator reumatismal?

Reumatismul inflamator este o forma de reumatism care se caracterizeaza prin inflamarea uneia sau a mai multor articulatii. In bolile inflamatorii cauza este inflamatia. Reumatismul inflamator debuteaza in mod special la persoanele tinere. Durerile articulare inflamatorii sunt foarte chinuitoare, nu depind de starea vremii si trec numai dupa administrarea medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene sau steroidiene, in functie de gravitatea bolii. Articulatiile afectate sunt tumefiate, rosii si calde la palpare avand mobilitate limitata. Din cadrul reumatismelor inflamatorii fac parte: reumatismul articular acut, poliartrita reumatoida, spondilartropatia si alte asemenea afectiuni.

Spondiloza anchilozanta?

SPONDILITA ANCHILOZANTĂ: boală inflamatorie cronică care afectează predominant coloana vertebrală, dar și articulațiile periferice, caracteristica majoră a bolii fiind afectarea precoce a articulațiilor sacroiliace. Factori declansatori Factorii de mediu; -Expunere la frig; -Traumatisme; -Infecție tuberculoasă; -Infecție cu virusuri; -Factorul genetic. Semne clinice -Stare generală alterată; -Scădere în greutate; -Dactilita și afectarea ochiului; -Afectarea organelor interne; -Modificări de postură; -Modificări articulare. -Afectarea funcției respiratorii și digestive. Simptome -Tendonul Achilian afectat (călcâi dureroși); -Oboseală generală; -Durere lombosacrat; -Respirație deficitară; -Tulburări de vedere; -Pierderea apetitului; -Dureri lombare ce se extind spre fese și uneori spre coapse, asociate cu o senzație de redoare; -Durerea se reduce la căldură sau după aspirină și după reluarea activității; -Durere și redoare articulară; -Durere lombosacrată de intensitate moderată, dar tenace, instalată în luni sau ani, cu perioade de acalmie; -Astenie, inapetență, uneori stare subfebrilă. Semne functionale -Limitarea mișcărilor la nivelul coloanei vertebrale inferioare, mijlocii, precum și în unele părți cum ar fi umerii, copasele, genunchii și călcâiele; -Durerea apare spre ora 3-4 dimineața și trezește bolnavul din somn; -La ridicarea din pat, pacientul simte o redoare a segmentului lombar, urmând apoi să fie jenat la gesturi uzuale (se apleacă greu, se încalță greu); -Limitarea desfășurării activităților zilnice curente.

Prezentaţi simptomatologia neurologică?

Se caută prezenţa simptomelor neurologice, respectiv: cefalee; convulsii; lipotimiile; abolirea temporară a stării de conştienţă; episoade de amorţeală; parestezii sau pareză; dereglări sfincteriene; diplopia; senzaţia de ameţeală (vertij); tulburări de echilibru; tulburări de coordonare; tulburări cognitive; tulburări de sensibilitate.

Precizaţi simptomatologia hipertensiunii arteriale şi hipotensiunii arteriale.?

Simptome hipertensiune arteriala - cefalee (dureri de cap) - oboseala - acufene (tiuituri in urechi) - scotoame (vedere cu puncte galbene) - ameteli Simptome hipotensiunii arteriale ameţeli; tulburări de vedere: întunecarea vederii la flexia capului, mişcări bruşte ale capului sau ridicarea în ortostatism brusc; uneori sincope; oboseală, scăderea performanţei la efort. Tensiune arteriale scazuta ca si valoare

Tromboflebita?

Tromboflebita-este ocluzia care apare într-un teritoriu venos prin formarea unui trombus însoţită de modificări de tip inflamator la nivelul peretelui vascular şi spaţiului perivenos. Acestea pot fi împărţite în profunde şi superficiale. Tromboflebitele profunde se referă la afectarea venelor din profunzime, iar cele superficiale la afectarea venelor subcutanate. Factori declansatori circulaţia venoasă deficitară; leziunile peretelui venos; tendinţa la coagulare spontană a sângelui; intervenţiile chirurgicale; traumatismele majore sau fracturile care implică operaţii şi imobilizare (imobilizările prelungite); vârsta - după 40 de ani creşte frecvenţa trombozelor; sexul - în 60% din cazuri predomină sexul feminin; sarcina ( mai ales în ultimul trimestru) şi perioada postpartum; antecedentele de tromboflebită venoasă profundă; contraceptivele orale; tratamentele de substituţie hormonală pe bază de estrogeni; obezitatea; Factorul genetic; semne clinice Durere la palpare; venele devin rosiatice. stadiul preedematos caracterizat prin febră de 38°, tahicardie, creşterea temperaturii locale. Tromboza venoasă care se manifestă prin apariţia unui edem dur, cald, lucios, uneori violaceu la nivelul gambei. Hipersensibilitate locală; Simptome Durere, roșeață, edem pe traiectul venos ; Peretele venos este indurat la palpare ; Ulcer de gambă. Semne functionale greutate şi şchiopătare; scăderea capacității de adaptare a organismului la efort, greutate în desfasurarea activitatilor zilnice și profesionale, dificultati in realizarea mersului, disconfort in adoptarea pozitiilor, sensibilitate crescută la orice tip de stimuli dureroși;

Definiţi tulburările motilităţii intestinale şi semnele şi simptomele acestora?

Tulburările de motilitate intestinală reprezintă contracţiile anormale intestinale, precum spasmele şi paralizia intestinală. Acestea descriu o varietate de tulburări în care intestinele şi-au pierdut capacitatea de a-şi coordona activitatea musculară datorită unor cauze endogene sau exogene. semne şi simptome, incluzând: distensia abdominală; 100Semiologie constipaţia; colicile abdominale; reflexul gastro-esofagian sau vărsăturile

In ce constă examenul funcţional?

ansamblu de deste prin care se analizeaza valoarea fortei musculare si capacitatea de utilizare a unei articulatii

Precizaţi caracteristicile gonartrozei?

o formă de reumatism degenerativ la nivelul articulaţiei genunchiului leziunile cartilaginoase debutează la nivelul articulaţiei femuro-patelare prin dureri la urcatul şi coborâtul scărilor şi la mişcările de flexie în lanţ cinematic închis, prin cracmente la mobilizarea transversală şi longitudinală a rotulei, prin senzaţia de frecare rugoasă. Deficitele funcţionale determinate de genunchiul artrozic sunt: -instabilitatea fie cea pasivă sau activă; -limitarea mobilităţii articulare pe flexie, extensie sau ambele; -mobilitate patologică.

Precizaţi semnele bolii Parkinson?

tremorul de repaus; rigiditatea; bradikinezia şi odată cu evoluţia acesteia apare şi instabilitatea posturală; în 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor constituie primul simptom şi se manifestă în special în repaus şi în perioadele de stres; tremorul este diminuat în timpul mişcărilor şi dispare în somn, este accentuat de stres şi de oboseală. Tremorul devine mai puţin evident pe măsura evoluţiei bolii; rigiditatea se referă la creşterea rezistenţei la mobilizarea pasivă a muşchilor şi este mai evidentă la mişcările voluntare ale membrului contralateral; bradikinezia se refer la lentoarea mişcărilor, dar include şi scăderea mişcărilor spontane şi scăderea amplitudinii mişcărilor; instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa este o etapă importantă în evoluţia bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă şi este o sursa comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii; tulburări ale somnului, sialoree (salivație abundentă); incontinenţă urinară şi constipaţie, datorită alterării funcţiei intestinului şi vezicii urinare; confuzie, pierderea memoriei; tulburări ale mersului, cu paşi mici, tendinţa accentuată spre cădere prin pierderea reflexelor posturale; pierderea balansului braţelor în timpul mersului; hipotensiune ortostatică; poziţia de "semn de întrebare", membrele inferioare flectate, flexia capului şi anteducţia umerilor cu flexia membrelor superioare.