Tipuri de structuri organizatorice

Structura organizatorică de tip funcțional

acest tip de structură se folosește cu prioritate în firmele mijlocii care oferă o gamă restrânsă de produse.

Structura organizatorică pe consumator

acest tip de structură se folosește când firma are clienți diferențiați din punct de vedere al cerințelor față de unele produse.

Structura organizatorică pe piețe diferențiate pe zone geografice

acest tip de structură se folosește în industria extractivă, companii de prelucrare a petrolului, companii de distribuție a produselor și companii orientate pe servicii financiare.

Avantajul structurii funcționale

angajații sunt specializați într-o arie îngustă de sarcini, ca bază pentru creșterea eficienței.

Avantajul structurii matrice

asigură o mai bună cooperare între specialiștii din diferite compartimente și soluționarea, mai rapidă și mai eficientă, a unor probleme care necesită multă muncă creativă. Specialiștii au un rol dual, fiind membrii în echipa de proiect și în compartimente funcționale, primind dispoziții din partea a doi șefi, ceea ce implică principiul unității de decizie și de acțiune.

Avantajul organizării în rețea

asigură o mare flexibilitate, o reducere a costurilor. Acest tip de structură se folosește în ramurile cu schimbări rapide ale modei.

Avantajul structurii geografice

asigură o reducere a costurilor prin amplasarea firmei în apropierea resurselor de materii prime sau satisfacerea mai bună a nevoilor consumatorilor prin constituirea de grupuri de vânzări pe zone geografice

Tipuri de structuri organizatorice

1- structura organizatorică de tip funcțional; 2 - structura organizatorică pe produs; 3 - structura organizatorică pe piețe diferențiate pe zone geografice: 4 - structura organizatorică pe consumatori; 5 - structura mixtă: 6 - structura organizatorică matriceală; 7 - structura organizatorică în rețea.

Organizarea matriceală

Această formă a apărut prima dată în industria aerospațială. În esență, în această formă de organizare se constituie echipe de proiect cu specialiști din diferite compartimente funcționale care finalizează proiecte privind asimilarea de produse noi, perfecționarea tehnologiilor de fabricație și modernizarea produselor existente etc. După aprobarea proiectelor, echipele de proiect se dizolvă, iar membrii echipei pot fi repartizați în alte proiecte.

Structura și complexitatea organigramei

Factori: 1 - mărimea întreprinderii; 2 - dispersarea geografică a subunităților componente; 3 - natura produselor, a lucrărilor și serviciilor; 4 - tipul de producție; 5 - sistemul informațional; 6 - numărul și calificarea personalului; 7 - obiectivele strategice.

Organigrama

constă în reprezentarea grafică sugestivă, sistematică și sintetică a structurii organizatorice, utilizându-se diferite forme geometrice, simboluri numerice, literale și cromatice.

Structura organizatorică

descrie ansamblul de subdiviziuni alcătuite prin gruparea unor activități omogene și complementare, precum și relațiile care apar între acestea.

Structura organizatorică mixtă

este folosite de multe organizații ce pot avea grupuri de producție semiautonome, grupuri de marketing și de vânzări pe diferite zone geografice și compartimente pe funcțiunile firmei la nivel central pentru a armoniza conflictele dintre grupuri și a elabora o strategie globală a firmei și politici în diferite domenii - cercetare, marketing, personal

Organizarea în rețea

este o mică organizație centrală care se bazează pe alte organizații pentru a efectua activități de producție, distribuție, pregătire cadre, financiare și chiar proiectare produse

Avantajul structurii pe consumator

satisface mai bine necesitățile anumitor grupuri de consumatori

Structura organizatorică pe produs

în acest tip de organizare se creează divizii semiautonome care proiectează, fabrică și comercializează un produs sau o gamă restrânsă de produse. Totodată, la nivel central se stabilesc directori pe funcțiuni, asistați de colaboratori specializați pentru anumite activități.

Avantajul structurii pe produs

întărește comunicarea între compartimentele fiecărei întreprinderi care contribuie la fabricarea unui produs, ceea ce urmărește eficiența acesteia.