SINDROMUL MIELODISPLAZIC, MIELOPROLIFERATIV ȘI GAMAPATIILE MONOCLONALE

Modificările de laborator nu- MMM- enumerare

- Anemia - Elementele normoblastice pe frotiu - Statusul leucoeritroblastic în sângele periferic cu celule albe imature și cu eritrocite nucleate - Hematiile în "picătură" - Trombocitopenia - Leucopenia - Creșterea fosfatazei alcaline leucocitare

Afecțiunile incluse în sindromul mielodisplazic în concordanță cu clasificarea concepută de grupul de lucru francez, american și britanic (FAB) sunt:

- Anemia refractară - Anemia refractară cu sideroblaști inelari - Anemia refractară cu exces de blaști - Anemia refractară cu exces de blaști în tranziție - Leucemia mielomonocitară cronică

Alte elemente de diagnostic sunt:- policitemia vera

- Hemoglobina áá - Hematocritul áá - Leucocitoza - Creșterea fosfatazei alcaline leucocitare 2 - Trombocitoza - Hiperplazia eritroidă normoblastică medulară

Manifestările clinice și paraclinice ale mielomului multiplu (MM) sunt

- Leziuni osteolitice - Fracturi pe os patologic - Hipercalcemie - Anemie - Prezența de rulouri eritrocitare - Trombocitopenie - Leucopenie - Infecții prin supresia sintezei de imunoglobuline normale - Hipervâscozitate și VSH accelerat6 - Ischemie arterială - Tromboze venoase - Sindrom nefrotic secundar7 - Manifestări neurologice prin hipervâscozitate și prin depunerea de amiloid

Cele mai frecvente manifestări ale sindromului MMM

- Pierderea în greutate - Anemia - Distensia abdominală prin hepatosplenomegalie - Infarctele splenice - Hipertensiunea portală - Ascita - Hemoragiile prin efracție variceală - Purpura secundară trombocitopeniei - Guta simptomatică prin hiperuricemie - Adenopatiile moderarte (rar)

În afara sindroamelor paraproteinemice, crioglobulinele mai sunt prezente în următoarele afecțiuni:

- Poliartrita reumatoidă - Lupusul eritematos diseminat - Mononucleoză - Limfoame - Ciroza biliară primitivă - Hepatita cronică cu VHC

Mielofibroza medulară din cadrul sindromului de metaplazie mieloidă, care este o afecțiune mieloproliferativă, se mai întâlnește în următoarele circumstanțe:

- În intoxicația cu benzen; - În cancerul de prostată și în cancerul de sân; - În tuberculoză și în osteomielite; - În boala Paget5

În sânge sunt prezente un număr de..... trombocite

1.000.000/mmc până la 2.000.000/mmc

lSindromul Gaisbock

Acest sindrom este întâlnit la bărbații hipertensivi, fără splenomegalie. Aceștia sunt anxioși, au tegumente hiperemice și sunt obezi.

În stadiile avansate de trombocitemie esentiala, splina devine

atrofică și prezintă calcificări

În mielofibroză puncția medulară este de regulă "albă," din această cauză este necesară pentru diagnostic, efectuarea

biopsiei medulare

Policitemia rubra vera sau

boala Vaques

Mielomul multiplu reprezintă

cea mai cunoscută gamapatie monoclonală malignă

În policitemia vera, masa absolută de eritrocite este- fata de alte cauze secundare de policitemie

crescută în comparație cu alte cauze secundare de policitemie când creșterea este aparentă și se datorează reducerii cantității de plasmă

La modul general, prin policitemie se înțelege

creșterea cantității de hemoglobină și a hematocritului pe seama masei eritrocitare.

Cele mai frecvente leziuni vasculitice sunt cele

cutanate

În mielofibroză puncția medulară este

de regulă "albă,"

manifestările datorate reducerii celor trei linii sanguine:

eritocitară, granulocitară și trombocitară

În leucemia granulocitară cronică fosfataza alcalină leucocitară

este absentă

Crioglobulinele sunt

globuline care precipită la rece

mielom multiplu-imunoelctroforeza este sugestivă pentru

hiperproducția unui anumit tip de imunoglobulină

mielom multiplu-Biologic există un sindrom de

hipervâscozitate

policitemie secundara clasificare

hipoxica exces de eritropoietina

În cazurile severe, apar- crioglobulinemie

infarcte localizate la nivelul organelor interne, în special la rinichi. VI SEMIOLOGIA SÂNGELUI ȘI A SISTEMULUI HEMATOFORMATOR FIGURA

Bolnavii cu mielom multiplu au un risc crescut de

infecții, de manifestări hemoragice și de insuficiență renală care influențează prognosticul.

manifestările datorate reducerii celor trei linii sanguine: eritocitară, granulocitară și trombocitară. Astfel pot să apară

infecții, sângerări și anemie.

mielom multiplu- Biologic există un sindrom de hipervâscozitate care este responsabil de

instalarea unor accidente vasculare cerebrale, infarcte miocardice, tulburări de vedere prin afectare retiniană și de prezența sindromului Raynaud.

policitemie secundara hipoxica in

lAltitudinea lBPOC lAfecțiunile congenitale cianogene lFumatul

policitemie secundara prin exces de eritropoietina in

lBoala polichistică renală lCarcinomul renal lChistele solitare renale lCarcinomul hepatocelular3 lCancerul bronșic3

policitemie aparenta in

lDeshidratarea lSindromul Gaisbock4

În afara elementelor clinice, diagnosticul de policitemia vera este stabilit în principal prin măsurarea

masei de eritrocite.

Mielofibroza sau

metaplazia mieloidă cu mieloscleroză (sindromul MMM)

Modificările de laborator- MMM- specificitate

nu sunt foarte specifice. Ele reflectă o disfuncție medulară importantă.

Policitemia rubra vera sau boala Vaques este

o afecțiune asemănătoare cu mielofibroza și cu trombocitemia esențială care face parte din grupul bolilor mieloproliferative.

Boala Paget sau osteita deformantă este

o afecțiune care se caracterizează prin apariția unui proces de remodelare osoasă.

Mielofibroza sau metaplazia mieloidă cu mieloscleroză (sindromul MMM), este

o afecțiune mieloproliferativă caracterizată prin creșterea gradului de fibroză medulară, însoțită de perturbarea hematopoiezei normale și prin instalarea unei hematopoieze extramedulare în splină și în ficat.

Macroglobulinemia Waldenström este

o afecțiune monoclonală care se caracterizează printr-o secreție crescută de imunoglobulină M.

În mielomul multiplu paraproteinele sunt

prezente în ser sau în urină sub forma proteinuriei Bence-Jones

mielom multiplu- Infiltrarea limfocitică poate detrmina

prezența hepatomegaliei și a splenomegaliei.

mielom multiplu-Puncția medulară pune în evidență

prezența plasmo - citozei medulare

Hipervâscozitatea sanguină determină- mielom multiplu

prezența unor valori crescute ale vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), de regulă peste 100 mm/h.

Afectarea renală se manifestă prin- mielom multiplu

prezența unui sindrom nefrotic impur caracterizat prin proteinurie neselectivă și hematurie

Paraproteinemiile se pot asocia cu

prezența în ser a crioglobulinelor

mielom multiplu Afectarea renală se produce pe mai multe planuri:

prin depunerea de amiloid, prin hipercalcemie, prin hiperuricemie și prin depunerea de lanțuri ușoare la nivelul tubului proximal.

Identificarea focarelor de hematopoieză extramedulară se ralizează prin

printr-o tehnică izotopică care utilizează izotopul de 52Fe.

Prognosticul sindromului mielodisplazic este

rezervat

Manifestările clinice și biologice ale trombocitemiei esențiale

se suprapun peste cele ale policitemiei vera, ale mielofibrozei și ale leucemiei mieloide cronice. Sunt prezente pe de o parte echimozele, epistaxisul, hemoptizia, sângerările genitale și pe de altă parte manifestările trombotice însoțite de infarct miocardic, infarct mezenetric, accidente vasculare cerebrale sau de ocluzii arteriale periferice însoțite de gangrenă.

Sindromul mielodisplazic apare în general la vârstnici și se caracterizează prin

splenomegalie și prin manifestările datorate reducerii celor trei linii sanguine

Alte manifestări clinice ale policitemiei vera sunt

Ø Pletora Ø Subfuziunile conjunctivale Ø Splenomegalia1 în peste 70% din cazuri Ø Acneea rozacee Ø Urticaria Ø Ulcerele gambiere Ø Hemoragiile retiniene Ø Hepatomegalia Ø Ulcerul peptic Ø Guta

În cele mai multe cazuri mielofibroza este asimptomatică și diagnosticul este pus

întâmplător pe baza hepatosplenomegaliei depistate la examenul fizic și prin prezența în tabloul sanguin a unei anemii inexplicabile.

Diagnosticul de policitemia vera, cel mai adesea este pus

întâmplător în urma unei examinări de rutină, prin efectuarea unei hemograme complete.

alte teste modfifcate in trombocitemia esentiala

Timpul de sângerare și unele teste funcționale specifice ale trombocitelor

Cea mai frecventă proliferare monoclonală plasmocitară determină o hiperproducție de

IgG Uneori este întâlnită secreția anormală a IgA și mai rar a IgD.

fac parte din grupul afecțiunilor mielo proli ferative.

Trombocitemia esențială împreună cu leucemia mieloidă cronică, poli ci te mia vera și cu mielofibroza

este o altă caracteristică a sindromului mielodisplazic.

Scăderea numărului de celule sanguine în prezența unei măduve osoase hipercelulare

mielom multiplu- Investigațiile de laborator pun în evidență

VSH mult accelerat, o anemie normocromă normocitară și o imunogramă specifică la care se constată creșterea nivelului plasmatic al IgM.

Boala Paget sau osteita deformantă- mecanism de producere al deformarii osoase

apare o activitate osteoclastică crescută, urmată de o funcționalitate excesivă osteoblasică cu formare excesivă de țesut osos În consecință, oasele, în special cele ale bazinului, coloanei vertebrale și ale calotei craniene, au un aspect mozaicat și dezorganizat cu rezistență mecanică scăzută

Depunerea crioglobulinelor la nivelul pereților vaselor sanguine de mici dimensiuni este responsabilă de

apariția unor vasculite generalizate.

În cele mai multe cazuri mielofibroza este

asimptomatica

În trombocitemia esențială are loc

o proliferare a seriei megacariocitare însoțită de o producție excesivă de trombocite care au însă o funcționaliate afectată.

Policitemia rubra vera sau boala Vaques-În această afecțiune are loc

o proliferare anormală a seriei eritrocitare care are drept consecință creșterea masei eritrocitare sanguine.

Boala Paget sau

osteita deformantă

Gamapatiile monoclonale sau

paraproteinemiile

Boala Waldenström afectează mai ales

persoanele în vârstă, de sex masculin

policitemie adevarata cauze

policitemia vera

În cadrul sindromului mieloproliferativ sunt incluse următoarele afecțiuni:

policitemia vera, mielofibroza și trombocitemia esențială.

Cele mai mari splenomegalii din patologia adultului sunt întâlnite în:

policitemia vera, în metaplazia mieloidă și în leucemia granulocitară cronică.

lCarcinomul hepatocelular3- manifestare paraneoplazica

policitemie prin secretie ectopica de EPO

Gamapatiile monoclonale sau paraproteinemiile includ

un grup de afecțiuni caracterizate prin proliferarea monoclonală a limfocitelor B, fapt care conduce la o hiperproducție de imunoglobuline

Sindromul mielodisplazic se referă la

un grup heterogen de afecțiuni care se pot transforma în leucemie acută mieloidă.

mielom multiplu -În măduva osoasă se constată

un număr excesiv de limfocite cu diferențiere plasmocitoidă și prezența de eozinofile în exces.

Uneori diagnosticul de policitemia vera este suspectat la examenul clinic în prezența

unei splenomegalii importante sau după un eveniment trombotic acut

mielomul multiplu este întâlnită în general la

varstinici

Sindromul mielodisplazic apare în general la

vârstnici