Morala - obiectul de studiu al eticii

Universalismul presupune că există

"reguli etice universale și obiective, și aceasta, fără a exista un cadru etic, care este deja suplinit de convenții și tratate încheiate (afacerile la nivel internațional neputând altfel exista)"

Normele, având ca scop reglementarea normativă și integrarea socială, au următoarele caracteristici:

- creează un sistem de drepturi și obligații, interdicții; - asigură cadrul normativ pentru ordinea juridică și socială; - permite evitarea și rezolvarea conflictelor; - arată ceea ce trebuie să fie într-o societate (nu ceea ce este); - nu stabilesc puncte, linii normative, ci o „zonă" în cadrul căreia sunt permise și variații.

1. Neorganizat (neinstituționalizat)

- grupuri de apartenență (familie, rude, prieteni, vecini, colegi etc.), - spontan, difuz (moravuri, cutume, uzanțe, obiceiuri, tradiții, - adaptate diverselor contexte etc

2. Organizat (instituționalizat)

- organizații, - instituții, - agenții specializate, - etc.

Normele morale se disting de „poruncile religioase", de prescripțiile juridice și de instrucțiuni, prin câteva trăsături (Crăciun, 2005: 56):

- se referă la actele noastre libere, cu consecințe asupra celorlalți sau/și asupra propriei noastre persoane; - forma cea mai caracteristică sunt expresiile normative categorice și universalizabile care formulează anumite obligații sau datorii de a săvârși fapte de natură să potențeze valoarea intrinsecă a umanității; - se bazează pe autonomia voinței, fiind impuse de o autoritate imanentă subiectului - conștiința morală, sunt însoțite de sancțiuni spirituale și au drept funcție socială promovarea unui maximum de sociabilitate.

În cadrul relativismului etic se argumentează că (Marga, 1998: 25):

- valorile sunt plurale, incomensurabile și, prin urmare, incomparabile; - nu există o cale rațională de a compara și alege între valori diferite; - nu se poate decide rațional între valori rivale, ci se poate opta doar între indiferență și saltul de la o valoare la alta.

Valorile morale fundamentale sunt:

1. Binele 2. Adevărul moral 3. Iubirea aproapelui 4. Dreptatea 5. Omenia 6. Datoria și obligația morală

Funcțiile sociale ale moralei sunt (MacIntyre, 1998: 212):

1. Funcția de cooperare în vederea realizării scopurilor. 2. Funcția de integrare a individului în comunitatea morală. 3. Funcția de reglementare normativă. 4. Funcția de reproducție morală (sau de conservare a tradiției morale). 5. Funcția de promovare a inovației morale (sau de creație valorică).

Normele pot fi elaborate:

1. Neorganizat (neinstituționalizat) 2. Organizat (instituționalizat)

În vocabularul englez, responsabilitatea este corelată cu trei concepte (Domenach, 1994: 14):

1. Responsable 2. Accountable 3. Answerable

Imoral =

= ceea ce e contrar moralei, răul moral săvârșit cu intenție, răul moral săvârșit în cunoștință de cauză, ceea ce e contrar regulilor de conduită (în timp și spațiu), ceea ce încalcă normele morale.

Etica

Caracter accentuat cognitiv și explicativ

Morala

Caracter proiectiv - programator

Moralitatea

Caracter real - practic

Sancțiunea legală

Cuprinde totalitatea pedepselor și recompenselor hotărâte de legiuitorul fiecărui popor.

Sancțiunea socială

Este aceea a opiniei publice, prin acordarea de stimă și admirație sau ură și dispreț.

Sancțiunea interioară

Este aceea a propriei conștiințe.

Sancțiunea naturală

Este o consecință firească a acțiunilor noastre.

Valoarea morală, în general, este

absolută, obiectivă, transcendentă, relativă (culturi diferite au norme morale și valori diferite), subiectivă (are la bază judecățile morale și sentimentele noastre, putând face aprecieri greșite), imanentă etc.

1. Morala generală (fundamentală) sau teoretică

are ca obiect de studiu conduita oamenilor, în general, și principiile și normele esențiale care o călăuzesc.

2. Morala specială (aplicată) sau practică

are ca obiect studiul aplicării principiilor generale ale moralei.

Moralitatea reprezintă manifestarea efectivă a moralei prin

atitudini, conștiință, fiind susținută de principii morale (de exemplu, principiul demnității, al omeniei, responsabilității, libertății, principiul adevărului, principiul loialității, principiul solidarității, principiul altruismului, principiul dreptății etc.).

Norma este o regulă

care indică drumul pentru realizarea unor valori (valoarea este scopul, iar norma este mijlocul care orientează spre scop).

legea juridică ne arată

ce să nu facem

Responsabilitatea socială a firmei (corporate social responsibility - CSR) este obligația unei firme de a servi nu numai interesele acționarilor și proprietarilor,

ci și interesele celor care, direct sau indirect, ajută la bunul mers al afacerilor și al obținerii de profit, mergând dincolo de respectarea legilor și contractelor.

legea juridică este

clară pentru toată lumea

Conștiința este un fenomen

complex, circular și dinamic, care se actualizează progresiv, în mai multe trepte.

Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric și social, care reglementează

comportamentul și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și societate (familie, grup, națiune, societate), în funcție de categoriile: bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și opinie publică.

morala individuală, care are ca obiect

conduita omului, personalitatea morală creatoare, studiul acțiunilor care se raportează la binele personal, sau care produc efecte folositoare pentru individ și pentru societate

Morala este definită ca fiind totalitatea

convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli etc.

3 tipuri de conștiințe:

conștiința de sine conștiința de grup (transindividuală) conștiința socială

Literar prin responsabilitate se înțelege obligația

de a răspunde, de a da seamă de ceva, de a manifesta o atitudine conștientă față de obligațiile sociale.

Morala este definită ca fiind ansamblul normelor

de conduită, de comportare a oamenilor etc.

Analizând dimensiunea morală a societății, unii autori definesc morala ca fiind (Cepelea, 2003: 29):

dominația rațiunii asupra afectelor; tendința spre binele suprem; buna voință, motivele dezinteresate; omenia sau forma socială (umană) a relațiilor dintre oameni; autonomia voinței etc.

morala trebuie să reglementeze

fiecare moment din viața noastră, în funcție de anumite contexte

Amoral =

fără morală, lipsit de morală și de principiile morale, care nu are noțiunea moralității, străin categoriei moralității, indiferent față de morală, cu două semnificații: ceea ce e neutru din punct de vedere moral, împotriva moralei, în afara moralei, cu scuze: indiferența naturală fată de ideile de bine/rău, necunoaștere, neglijență, ignoranță condamnabilă, dezvoltarea incompletă a conștiinței morale (cazuri patologice).

Moralitatea cuprinde acțiunile și comportamentul în ansamblu (moravuri) al

indivizilor, ale unor mari grupuri, comunități și clase; anumite relații între oameni și grupuri sociale; fenomene ale voinței, mobilurile, motivele, aspirațiile omului, trăsăturile psihice ale persoanei; reacții subiective, adică receptare și atitudine axiologică și volitivă față de realitate (Cozma, 1997: 37).

unele legi juridice pot

intra în conflict cu principiile morale

legea morală poate suporta

judecăți morale diferite subordonate unor interese subiective, de moment, conjuncturale;

Pe lângă normele morale există și alte categorii de norme (obligatorii sau recomandabile), de exemplu:

norme juridice, sportive, religioase, tehnice, norme de timp, norme de muncă, de circulație, norme de mediu etc

Legea juridică se bazează pe

norme și principii morale (și nu invers);

Legea juridică întărește

normele morale, le „îmbracă" în juridic, impunând respectarea lor;

Morala reprezintă "ansamblul

normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică " (DEX, 1984)

Legea morală nu este obligatorie deoarece

nu are caracter de constrângere

respectul față de legea juridică este

o datorie morală;

Termenul de „normă" este definit ca regulă

obligatorie după care trebuie să se conducă cineva sau ceva, conducând la cel de „normal", adică conform unei norme, unor reguli.

3. Answerable:

persoana răspunde de ceva ce i-a fost încredințat și trebuia să-l aibă în pază.

1. Responsable:

persoana se recunoaște ca autor al unei acțiuni, dispune de anumite sarcini, atribuțiuni și poate fi sancționat.

2. Accountable:

persoana trebuie să dea socoteală în legătură cu misiunea care i-a fost încredințată și cu actele comise.

uneori legea juridică prevede limite care

pot fi de neacceptat pentru legea morală (de exemplu, avortul, pedeapsa cu moartea);

în elaborarea și interpretarea legii juridice poate fi nevoie de anumite

prescripții morale;

dacă există un conflict între legea juridică și cea morală, este evident că

prima trebuie să primeze

legea juridică are în general, particularități naționale, pe când

principiile și normele morale sunt universale, generale;

Morala mai este definită ca fiind ansamblul

principiilor de dimensiune universalnormativă (adeseori dogmatică), bazate pe distincția între bine și rău.

Morala autonomă (caracteristici)

respect reciproc (între egali) cooperare decentrare sancțiuni pentru reciprocitate interiorizarea regulilor relativism moral creativitate progresism

Morala heteronomă (caracteristici)

respect unilateral (pentru adult) constrângere egocentrism sancțiuni ispășitoare reguli exterioare realism moral conformism social conservatorism politic

legea morală ne ajută să ne stabilim corect

scopurile, să ne alegem cele mai bune mijloace și instrumente de realizare, ne arată cum să procedăm în anumite situații dificile, dând valoare oamenilor și relațiilor;

Morala este definită ca fiind disciplina științifică care

se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate

Relativismul susține că nu există

standarde absolute, universale. Ele diferă în funcție de comunitate și istorie.

morala socială, care are ca obiect

studiul acțiunilor care se raportează la semenii noștri, sau care produc asupra celorlalți efecte juste sau injuste, binefăcătoare sau răufăcătoare, ansamblul idealurilor și normelor promovate de opinia publică, de instituțiile comunității, de conștiința socială etc

legea juridică oferă

un cadru normativ general, concret asupra vieții,

Conștiința morală a fost definită ca

un reflex al legii divine în sufletul nostru sau ca o „cunoaștere a valorilor morale, a datoriilor pe care le avem de îndeplinit și a felului în care le îndeplinim".

Legea morală are câteva caracteristici:

universalitatea, necesitatea, obiectivitatea, continuitatea vizând ordinea morală, inviolabilitatea persoanei, responsabilitatea acțiunilor etc., implicând libertatea.

Responsabilitatea

• Asumarea conștientă, din liberă inițiativă. • Omul = rol activ. • Asigură un anumit „grad de trezire". • Are caracter subiectiv (intern): față de propria conștiință.

Răspunderea

• Obligația exterioară de a face ceva impus. • Omul = rol pasiv. • Asigură condiția minimală a omului. • Are caracter obiectiv (extern): față de legi, familie/prieteni etc.

Norme generale, universale

• au durabilitate mare în timp; • sunt prezente în toate tipurile de comunități umane; • reglează toate tipurile de relații și activități umane; • sunt proprii comunităților, societăților umane; • influențează toate activitățile umane (demnitatea, sinceritatea, loialitatea) etc.

Norme particulare

• posedă o anumită variație în timp; • reglează relații și activități umane particulare: normele vieții de familie, cele specifice anumitor activități profesionale (medici, avocați, profesori, economiști etc.); • se adresează unor grupuri de indivizi, unor comunități umane determinate etc.

Norme speciale

• sunt ocazionale; • se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse; • vizează relații și acțiuni specifice: norme de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în afaceri etc.; • se adresează unor grupuri distincte, specifice.